Vegetarianism:

Vegetarianismul este practica unei diete ce exclude toate produsele animale, printre care mezelurile, peştele, stridiile, crustaceele şi alte produse obţinute prin măcel.^[1]^[2] Sunt mai multe variante de dietă, unele exclud ouăle şi/sau alte produse obţinute de la animale, precum lactatele şi mierea, pe când veganismul exclude tot ce ţine de produse animale. Un termen ar fi regim pe bază de plante.

O dietă vegană este o formă de vegetarianism ce exclude toate produsele animale din dietă, printre care şi mierea. Acei care practică veganismul din motive etice exclud produsele animale din dieta lor ca parte dintr-o practică mai mare de înfrânare de la folosirea animalelor pentru orice scop (ex. piele, blană etc.), deseori din suport pentru drepturile animalelor.^[3] Mulţi vegetarieni consumă produse lactate, iar mulţi mănâncă ouă. Lacto vegetarianismul include produsele lactate dar exclude ouăle (astfel fiind practicat de vegetarienii hinduşi din India), ovo vegetarianismul include ouăle dar exclude lactatele, iar lacto-ovo vegetarianismul le cuprinde pe amândouă.

Semi-vegetarianismul se constituie dintr-o dietă bazată pe mâncărurile vegetariene, dar poate include peşte sau câteodată mezeluri, precum şi lactate sau ouă. Asocierea semi-vegetarianismului cu vegetarianismul în argoul profesional, în special pescetarianismul (denumit şi pesco-vegetarianism; este descris ca o dietă vegetariană ce include peşte^[4]), a dus la ceea ce grupurile vegetariene au citat ca fiind categorisire improprie a acestor diete ca fiind vegetariene. Societatea vegetariană, care a iniţiat popularitatea folosirii termenului „vegetarian” de prin 1847, condamnă asocierea semi-vegetarianismului ca vegetarianism valid; organizaţia indică faptul că a consuma peşte nu este vegetarian.^[5]

Motivul alegerii acestei diete poate fi legat de moralitate, religie, cultură, etică, estetică, mediul înconjurător, societate, economie, politică, gust sau sănătate. Dietele vegetariane pregătite corespunzător satisfac valorile nutriţionale pentru toate stagiile vieţii, iar studiile pe scală largă arată că vegetarianismul reduce considerabil riscul de cancer, de atac de cord, şi de alte boli.^[6]^[7]^[8]^[9]

Varietăţi de vegetarianism

Alte practici dietetice asociate frecvent cu vegetarianismul

Unii vegetarieni evită de asemenea şi produsele ce pot conţine ingrediente animale, care nu sunt incluse pe etichetă sau care folosesc preparate animale în fabricarea lor (ex. brânzeturi cu cheaguri animale, gelatină - din piele, oase sau ţesuturi ale animalelor, unele feluri de zahăr, ce sunt albite cu măduvă osoasă şi alcool purificat cu gelatină sau crustacee sau sturioni pisaţi). Vegetarienii care mănâncă ouă le preferă pe cele din piaţa ţărănească (şi nu cele de la fermele industriale) din motive etice.

Diete semi-vegetariene

Aceste diete sunt pe baza celei vegetariene, dar permit consumarea produselor non-vegetariene. Următorii termeni sunt neologisme derivate de la „vegetarianism”:

Etimologie

Prima Societate Vegetariană fondată în 1847 susţine că a creat cuvântul din latinescul „vegetus” însemnând „plin de viaţă” (aşa cum aceşti primi vegetarieni spuneau că dieta îi fac să se simtă).^[11] Totuşi, Dicţionarul Englez Oxford şi alte dicţionare standard afirmă că este un derivat de la substantivul „vegetal” cu sufixul „-arian”.^[12] Dicţionarul Oxford arată, de asemenea, dovezi cum că termenul a apărut dinaintea societăţii:

Dar mai susţine că folosirea termenului se datorează fondării societăţii la Ramsgate în 1847.

Istorie

Primele registre ale vegetarianismului ca şi concept şi practică, printre un număr considerabil de oameni, sunt din India antică^[13] şi antica civilizaţie greacă în Sudul Italiei şi în Grecia în secolul al VI-lea î.e.n..^[14] În ambele cazuri, dieta a fost corelată cu ideea non-violenţei faţă de animale şi a fost promovată de grupuri religioase şi filozofi. Urmând creştinarea Imperiului Roman în antichitate, vegetarianismul a dispărut practic din Europa.^[15] Câţiva călugări din Europa Medievală au interzis consumarea cărnii din motive ascetice, dar niciunul dintre ei nu excludeau peştele.^[16] Vegetarianismul a reapărut în Europa în timpul epocii Renaşterii.^[17] A devenit o practică populară prin secolele al XIX-lea şi al XX-lea.

În 1847, prima Societate Vegetariană a fost fondată în Anglia^[18]; Germania, Olanda şi alte ţări au urmat exemplul. Uniunea Vegetariană Internaţională, o uniune a societăţilor naţionale, şi-a pus bazele în 1908. În Vest, popularitatea vegetarianismului a crescut prin secolul al XX-lea ca rezultatul interesului faţă de nutriţie, etică şi, mai recent, economie şi ecologie. Azi, vegetarienii indieni, în special lacto-vegetarienii, sunt estimaţi a fi 70% din totalul vegetarienilor din toată lumea. Ei constituie 20%-42% din populaţia Indiei.^[19] În S.U.A., sondajele arată doar 1%-2,8% din adulţi care nu mănâncă carne.^[20]

Beneficii de sănătate şi îngrijorări

Vegetarianismul este considerat a fi o dietă sănătoasă şi viabilă. „Asociaţia Dietetică Americană şi Dieticienii Canadei” a găsit un regim vegetarian planificat corespunzător pentru a satisface nevoile nutriţionale pentru toate stagiile vieţii, iar studiile pe scară largă arată că vegetarianismul descreşte semnificativ riscul de cancer, atac de cord sau alte boli fatale.^[7]^[8] Nutrienţii, proteinele şi amino acizii necesari pentru susţinerea corpului se pot găsi în legumele frunzoase, cereale, nuci sau lapte de soia. Aceste diete ajută la menţinerea greutăţii corpului sub control şi reduce astfel riscul de boală la inimă sau osteoporoză. Carnea roşie, în particular, s-a descoperit a fi direct asociată cu creşterea dramatică a riscului de cancer la plămân, esofag, ficat şi colon.^[9] Alte studii arată că nu există diferenţe semnificative între mortalitatea vegetarienilor şi non-vegetarienilor cauzată de boală cerebrovasculară, cancer de stomac, cancer colo-rectal, cancer la sân sau la prostată. Asociaţia Dietetică Americană şi Dieticienii Canadei a afirmat că un regim vegetarian contribuie cu numerose beneficii nutriţionale, incluzând nivele scăzute de grăsime saturată, colesterol, nivele mai mari de carbohidraţi, fibre, magneziu, potasiu, şi antioxidanţi precum vitamina C şi E. Vegetarienii tind să aibă indexul corp-masă mai mic, nivel mai mic de colesterol, tensiunea scăzută şi şanse mai mici de boală de inimă, hipertensiune, diabet tip 2, boală renală, osteoporoză, demenţii precum Boala Alzheimer şi alte dereglări.

Nutriţie

Dietele vegetariene vestice sunt, în mod tipic, mari în carotenoide, dar relativ scăzute în acizi graşi şi vitamina B₁₂. Veganii pot avea insuficienţă de vitamina B şi calciu dacă nu mănâncă destule alimente precum verdeţuri, plante frunzose sau tofu. Nivele crescute de fibră, acid folic, vitamina C şi E şi magneziu, precum şi consumarea scăzută în grăsimi saturate sunt toate beneficii ale dietei vegetariene.

Proteine

Consumarea de proteine la dietele vegetariene este doar cu puţin mai scăzută decât în cea care include carnea, dar poate îndeplini cerinţele zilnice pentru orice persoană, chiar şi atleţi. Studiile făcute de Universitatea Harvard precum şi alte studii făcute în Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandă şi câteva ţări europene au arătat că dietele vegetariene contribuie cu mai mult decât necesarul de proteine atâta timp cât o varietate de plante sunt valabile şi consumate. Proteinele sunt compuse din amino acizi, iar îngrijorarea frecventă pentru proteinele din surse vegetale este consumarea inadecvată de „amino acizii esenţiali”, ce nu pot fi sintetizaţi de corpul uman. Pe când produsele lactate şi ouăle asigură surse complete pentru lacto-ovo vegetarieni, singurele surse vegetale cu cantităţi semnificative din toate cele opt tipuri de amino acizi esenţiali sunt soia, seminţele de cânepă, amarant, hrişcă. Nu este imperativ, totuşi, a obţine proteine din aceste surse - amino acizii necesari pot fi de asemenea obţinuţi prin mâncarea de o varietate de plante complementare, care în combinaţie asigură toţi amino acizii esenţiali (ex. orez şi fasole, humus, pita etc.). O consumare variată de asemena surse poate fi adecvată.

Fier

Dietele vegetariene conţin în mod tipic nivel de fier similar cu cele non-vegetariene, dar acestea au biovalabilitate scăzută faţă de fierul din surse de carne. Printre mâncărurile vegetariene bogate în fier se includ: fasolele negre, acaju, linte, ovăz, stafide, păstăi, boabe de soia, câteva cereale, seminţe de floarea-soarelui, sos de tomate, pâine de grâu etc.. Dietele vegane sunt, de obicei, mai bogate în fier deoarece produsele lactate sunt scăzute în acest domeniu. Deficienţa de fier este mai comună la femeile şi copiii vegetarieni decât la consumatorii de carne, dar anemia cauzată de această deficienţă este rară.

Calciu

Nivelul de calciu consumat de vegetarieni este identic cu cel al non-vegetarienilor. Totuşi, procesul de mineralizare a oaselor se ataşează de veganii care nu consumă destule verdeţuri frunzoase, ce sunt abundente în calciu. Acest proces nu a fost găsit în lacto/ovo/lacto-ovo vegetarieni.

Vitamina B₁₂

Plantele nu sunt în general surse eficiente de vitamina B₁₂, dar vegetarienii o pot obţine prin produse lactate, ouă, fructe uscate sau suplimente alimentare. Din moment ce corpul uman conservă B₁₂ şi o refoloseşte fără să distrugă substanţa, evidenţe clinice asupra deficienţei de B₁₂ nu sunt comune. Corpul poate păstra cantităţi de vitamină până la 30 de ani fără să fie necesară aprovizionarea. Recomandarea de a lua suplimente a fost pusă sub semnul întrebării de către studii ce arată că B₁₂ exogen intervine în absorbţia corespunzătoare a acestei vitamine în forma sa naturală. Numărul de studii asupra B₁₂ a crescut în ultimii ani, iar cerecetătorii de la Universitatea Hiroshima au creat metode de a creşte plante bogate în această vitamină.

Vitamina D

Nivelurile de vitamina D nu apar mai scăzute la vegetarieni (deşi studiile au arătat că mulţi din populaţia generală sunt deficienţi). Produse care includ laptele, laptele de soia şi grâne de cereale pot fi fortificate pentru a asigura o sursă bună de vitamina D, iar ciupercile asigură 2700 unităţi internaţionale per porţie (adică aproximativ 85 grame sau 1/2 de cană) de vitamina D₂ dacă sunt expuse la 5 minute de lumină UV după ce au fost recoltate. Pentru cei care nu primesc expunere solară şi/sau mâncare adecvată, suplimente de vitamina D sunt necesare.

Acizi graşi

Dieta vegetariană nu include peştele — o sursă majoră de acizi graşi Omega 3, deşi există unele surse pe bază de plante, precum soia, nuci, seminţe de dovleac dar mai ales seminţe de cânepă şi in. Mâncărurui din plante aprovizionează cu acid alpha-linoleic, dar nu şi acizii graşi n-3 EPA şi DHA, care pot fi găsiţi în cantităţi mici în ouă sau produse lactate. Vegetarienii, şi mai ales veganii, au niveluri mai scăzute de EPA şi DHA decât consumatorii de carne. Pe când consecinţele acestei deficienţe nu sunt cunoscute, este improbabil ca suplimentele cu acid alpha-linoleic să mărească semnificativ nivelurile. Suplimentele conţin extracte de alge de mare. Algele întregi nu sunt bune, deoarece nivelul lor ridicat de iod limiteză cantitatea în care pot fi consumate în siguranţă. Totuşi, unele alge precum spirulina sunt bune surse de acid gamma-linoleic, acid alpha-linoleic, acid linoleic şi alţi acizi.

Longevitate

Un metastudiu din 1999^[7] a comparat şase studii majore din ţările vestice. S-a găsit faptul că rata mortalităţii este cea mai scăzută la mâncătorii de peşte (0,82) urmaţi de lacto/ovo/lacto-ovo vegetarieni (0,84) şi cei care mănâncă carne ocazional (0,84), iar apoi de cei ce consumă carne regulat şi veganii (1,0). Când studiul şi-a făcut cea mai bună estimare a ratei mortalităţii pentru vegetarieni, considerând factorii necesari, aceasta s-a dovedit a fi 0,94. În „Mortalitatea Vegetarienilor Britanici”,^[8] s-a concluzionat că vegetarienii britanici au rata mortalităţii mai scăzută faţă de populaţia generală, dar poate fi comparată cu cea a unor non-vegetarieni, astfel sugerându-se că beneficiile se datorează stilului de viaţă non-dietetic, fără fumat.

Cercetătorii au descoperit că stilurile de viaţă diferite pot influenţa durata vieţii cu până la 10 ani. Printre aceste stiluri, s-a estimat că vegetarianismul conferă de la 1-1/2 la 2 ani de viaţă. Cinci din cinci sondaje au concluzionat că adulţii care urmează o dietă săracă în carne, bogată în plante îşi descresc semnificativ riscurile mortalităţii, relativ cu alte diete. Statistic vorbind, în Europa durata vieţii este mai mare în sudul Franţei, unde se urmează o dietă mediteraneană săracă în carne cu multe plante, decât în nordul Franţei, unde o dietă bogată în carne este comună. Un studiu al Institului de Medicină Preventivă şi Clinică a urmărit viaţa a 19 subiecţi vegetarieni (lacto-ovo) şi 19 omnivori recrutaţi din aceeasşi regiune. S-a constatat că lacto-ovo vegetarienii au un nivel semnificativ mai mare de plasmă carboximetilisină şi endoproduşi avansaţi glicemici decât omnivorii. Aceste nivele mari joacă o funcţie importantă în rolul advers procesului de îmbătrânire, sclerozei arteriale, diabetului şi căderii renale cronice. Consumul fructozei este mai mare la vegetarieni.

Siguranţa dată de alimente

E. coli

Se crede că vegetarianismul reduce infecţiile cauzate de E. coli (Escherichia coli)^[21], iar susţinătorii arată spre legătura dintre contaminările cu E. coli a mâncării şi fermele de carne şi lactate la scara industrială. Cea mai recentă epidemie de E. coli în America de Nord a demonstrat, încă o dată, această legătură deoarece sursa infecţiei a fost descoperită a fi o fermă mare din Salinas Valley, ce prelucrează carnea de vită, care se situează la un kilometru de o păşune de spanac, unde spanacul a devenit contaminat.^[22]

Sunt mai multe specii de E. coli şi pot fi găsite în intestinele unui om sănătos, dar de cea letală, Escherichia coli O157:H7, nu s-a auzit până în anii 1980. Se crede că acest tip a evoluat în intestinele vitelor hrănite cu cereale din fermele mari industriale^[23]. Pe aceste ferme grânele sunt folosite ca mâncare pentru vite deoarece conţin nutriente. Un efect secundar este creşterea nivelului acidic din stomac - iar în acest acid letalul O157:H7 prosperă.

În 2003, un articol al Journal of Dairy Science (rom. Jurnalul Lactatelor) a găsit că între 30% şi 80% din vite cară E. coli O157:H7 ^[24]. În acelaşi articol, a fost relevat că la vacile ce li se schimbă dieta de la grâne la furaj, în 5 zile, abundenţa O157-ului descreşte cu de 1000 de ori. Dar până când asemenea schimbări sunt făcute, sursa multor epidemii de E. coli va continua a fi carnea prelucrată industrial sau fermele de lactate^[25].

Este mai probabil ca, decât să scimbe modul de hrănire a vitelor de pe fermele industriale, să fie presiune să se găsească soluţii tehnologice precum iradierea mâncării, planuri pentru HACCP, sau pur şi simplu gătirea mai îndelungată a cărnii. Astfel de sugestii au dus la unii experţi, precum profesorul de ştiinţă şi ecologie jurnalistică de la UC Berkeley, Michael Pollan, să afirme că „toate aceste soluţii tratează E. coli O157:H7 ca un fapt inevitabil în viaţă decât ceea ce este cu adevărat: o circumstanţă a agriculturii industriale” ^[26].

Bacteria poate fi luată şi de la mâncarea contaminată de excremente. Rcentul caz de spanac şi ceapă cu E. coli în S.U.A. arată că mâncărurile vegetariene sunt de asemenea susceptibile îngrijorării asupra siguranţei dată de alimente ^[27]. În 2005, unele persoane care au consumat salată ambalată au fost infectaţi cu E. coli ^[28], iar în 2007 salata de firmă a fost scoasă de pe piaţă după ce au găsit infecţii cu această bacterie ^[29]. De fapt, epidemiile de E. coli au implicat şi sucul de mere sau portocale nepasteurizat, lapte, lucerna şi chiar şi apa ^[30].

Alte îngrijorări asupra alimentaţiei

Variate îngrijorări asupra siguranţei dată de alimentele de origine animală au dus la creşterea numărului de persoane ce aleg o dietă semi-vegetariană.^[31] Printre aceste îngrijorări se enumeră pericolul gripei aviare la mezeluri, febra aftoasă la carnea de oaie, bifenil policlorinat (PCB) la somon, intoxicare cu mercur la peşte, concentraţie mare de dioxină în produse animale şi hormoni de creştere artificiali, antibiotice sau Encefalopatie bovină spongiformă (BSE, cunoscută şi ca Boala Vacii Nebune) la carnea de vită. Conform numeroaselor organizaţii, boala Creutzfeldt-Jakob la oameni este strâns legată de expunerea la agentul BSE, care a fost găsit în carnea de vită.^[32] Toxine precum plumbul şi mercurul se pot bioacumula în produsele animale în concentraţii mai mari decât ce este considerat sigur.^[33] Legumele şi fructele au şi ele riscul de a fi contaminate cu reziduu de la pesticide sau cu chimicale interzise folosite pentru a coace fructele.^[34]^[35] Cazuri recente de epidemii de infecţii cu salmonelă, contaminări ale untului de arahide sau legumelor congelate indică faptul că şi alimentele vegetariene sunt susceptibile contaminării.^[36]

Uz medical

În medicina vestică, pacienţii sunt sfătuiţi câteodată să adere la dieta vegetariană.^[37] Unele specializări alternative, precum Ayurveda şi Siddha, prescriu dieta aceasta ca o procedură normală.

Fiziologie

Părerea generală în lumea ştiinţifică este că la fiziologia omului, cea mai indicată este dieta omnivoră. Grupul „Vegetarian Resource Group”, printre alţii, a concluzionat că oamenii sunt în mod natural omnivori, dată fiind abilitatea de a digera atât carne cât şi plante, cu tendinţa metabolică de a se adapta, ceea ce le dă nevoi nutriţionale satisfăcute de nutriente animale şi vegetale. Alte argumente sunt cele care precizează că anatomia omului este mai asemănătoare cu a erbivorelor, cu tracte intestinale lungi şi dinţi neascuţiţi, spre deosebire de omnivore şi carnivore. Dinţii umani, cu tot cu caninii relativ tociţi, sunt mai asemănători cu cei găsiţi la animalele cu diete erbivore. Experţii în nutriţie cred că primii oameni neevoluaţi au ajuns să mănânce carne ca rezultat al schimbării drastice a climatului, care a avut loc acum 3-4 milioane de ani în urmă, când pădurile şi junglele s-au uscat şi au devenit zone de savană, ceea ce a deschis oportunităţi de vânătoare.

Motive pentru urmarea dietei vegetariene

Etică

Diferite motive etice au fost sugerate pentru alegerea vegetarianismului. A fost argumentat, spre expemplu, că producţia, măcelărirea şi consumarea cărnii unui animal nu este etic. Argumentele includ crederea în drepturile animalelor, dezgustul faţă de pricinuirea durerii unei vietăţi capabilă de a simţi, sau crederea în faptul că uciderea nenecesară a altor animale este o moştenire greşită. De asemenea, s-a argumentat că, deşi producţia şi consumarea cărnii poate fi acceptabilă ca şi concept, modul prin care animalele sunt tratate în industria comercială nu este etică. Cartea „Animal Liberation” (rom. Eliberarea animalelor) scrisă de Peter Singer a influenţat foarte mult mişcarea drepturilor animalelor şi în special vegetarianismului etic. În ţările dezvoltate, vegetarianismul etic a devenit popular mai ales după ce s-a aflat de fermele din fabrici, un sistem unde animalele sunt ţinute în mare parte din viaţa lor înăuntru, în condiţii ce restricţionează mobilitatea. Porcii, găinile ce depun ouă, puii pentru carne şi mieii sunt animalele cele mai des ţinute sub aceste condiţii. Mulţi cred că acest tratament de care suferă animalele pentru producţia cărnii sau produselor animale îi obligă să nu mai folosească niciodată aceste produse.

Argumente ce nu ţin de drepturile animalelor există în multe filozofii vegetariene. Avansarea încălzirii globale este un factor cheie pentru vegetarienii preocupaţi de mediul înconjurător. Conform unui studiu făcut de Universitatea din Chicago, schimbarea dietei cu carne într-una vegetariană reduce emisiile de carbon cu de 1,4 ori mai mult decât cantitatea redusă de la schimbarea unui Toyota Camry cu o maşină hibrid. Asta din cauză că o cantitate mare de metan este în aerul emis de la măcelărirea animalului, metanul fiind un gaz cu efect de seră cu 32% mai potent decât dioxidul de carbon. Expedierea cerealelor şi a bovinelor joacă un rol esenţial în problemă, dat fiind faptul că e nevoie de 8 kg de cereale pentru a obţine 1 kg de carne. Mulţi vegetarieni cred că mâncând atât de sus pe lanţul trofic are un rol prea important la foametea globală pentru a justifica consumarea cărnii.

Religie

Hinduismul şi jainismul învaţă stilul vegetarian ca şi comportament moral, în timp ce creştinismul şi islamul nu o fac. Buddhismul nu interzice carnea în general, dar buddhismul Mahayana încurajează vegetarianismul ca fiind benefic pentru dezvoltarea compasiunii.

Creştinism

Pe când vegetarianismul nu este comun în tradiţia creştinismului vestic, conceptul apare periodic. Conform Bibliei, la început, oamenii şi animalele erau vegetariene.^[38] Imediat după Potop, Dumnezeu a permis mâncatul cărnii,^[39] dar unii susţin că Dumnezeu a îngăduit consumul cărnii doar temporar, deoarece toate plantele au fost distruse de către potop.^[40] Unii creştini cred că Biblia explică faptul că, în viitor, oamenii şi animalele se vor întoarce la vegetarianism.^[41]

Lideri creştini, precum pastorul Andrew Linzey, au susţinut punctul de vedere care afirmă că Iisus era vegetarian. Unele persoane cred că în cartea lui Daniel se promovează specific vegetarianismul ca fiind benefic.^[42] Totuşi, teologia argumentează că, în acest caz, Daniel respinge mâncarea considerată a fi nesfântă de către credinţa lui (alimente ce au fost sacrificate zeilor păgâni), ne neapărat carne. Noul Testament din Biblie spune că alegerea dietetică unei persoane are consecinţe minore şi nu ar trebui să fie punct de confruntare (Romani, 14:1-3). Aşadar, creştinii moderni consideră vegetarianismul ca o alegere personală perfect acceptabilă, ce are multe din implicaţiile postirii.

Toate Bisericile Ortodoxe Orientale, Ortodoxe Estice şi Greco-catolice monastice se abţin de la carne tot anul, iar multe se înfrână de asemena şi de la produse lactate şi mâncare de mare. Profanii, în general, se abţin de la produse animale miercurea (datorită unei credinţe tradiţionale că într-o miercuri a aranjat Iuda să-l trădeze pe Iisus) şi vinerea (deoarece într-o vineri a fost crucificat Iisus), precum şi în timpul celor patru mari posturi ai anului: Postul Paştelui, Postul Apostolilor, Adormirea Maicii Domnului şi Postul Crăciunului. Acestea nu sunt cu scop de protejare a mediului sau a drepturilor animalelor, dar cu motive spirituale. Postirea este văzută ca purificare şi redobâdire a inocenţei. Deşi ascultă de Biserica Ortodoxă şi practicile ei ascetice, creştinul-ortodox caută să se scape de pasiuni, sau de înclinaţa de a păcătui.

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea recomandă dieta vegetariană ca un stil de viaţă holistic în învăţăturile sale.^[43] Un număr de persoane din fondatorii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, printre care Joseph Bates şi Ellen White au adoptat dieta vegetariană în timpul secolului al XIX-lea; s-a zvonit că Ellen White ar fi primit viziuni cu privire la beneficiile dietei vegetariene.^[44] Mai recent, membrii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din California au fost implicaţi într-o cercetare datorită logevităţii lor potrivit stilului lor de viaţă sănătos, ce include vegetarianismul.^[45]

Hinduism

Majoritatea căilor hinduse conţine vegetarianismul ca ideal. Sunt trei motive pentru acest lucru: principiul non-violenţei (ahisma) aplicate animalelor, intenţia de a oferi numai mâncare pură (vegetariană) unei zeităţi, şi apoi de a primi-o înapoi, şi convingerea cum că mâncarea non-vegetariană este dăunătoare pentru minte şi pentru dezvoltare spirituală. Non-violenţa este o îngrijorare comună pentru toate tradiţiile vegetariene în hinduism; celelalte două aspecte sunt relevante pentru cei ce urmează căi spirituale speciale. Totuşi, obiceiurile hinduşilor variază în funcţie de comunitatea lor şi de tradiţiile regionale. Vegetarienii hinduşi evită de obicei ouăle, dar consumă lapte şi produse lactate, deci sunt lacto-vegetarieni. Mulţi locuitori ai Indiei de la coastă consumă peşte. Majoritatea hinduşilor mănâncă carne.

Iudaism

Un număr de studenţi evrei văd vegetarianismul ca un ideal moral, nu din cauza grijii faţă de animale, dar datorită faptului că măcelăritul animalelor cauzează individului ce execută asemenea acte dezvoltarea unor trăsături de caracter negative. Astfel, grija lor are legătură cu efectele dăunătoare asupra omului, nu a bunăstării animalului. Rabinul Joseph Albo afirmă că renunţarea la consumarea cărnii pentru binele animalului nu este numai eronat moral, dar şi respingător.^[46]

Un om instruit, modern, care este deseori citat ca privind vegetarianismul cu mare îngăduinţă, este decedatul rabin Abraham Isaac Kook. În scrierile sale, rabinul povesteşte despre vegetarianism ca un ideal şi arată spre faptul că Adam nu a împărtăşit din carnea animalelor. Totuşi, în context, el face acele comentarii în descrierea sa a erei mesaică. El ia în considerare statutul moral al omului în acea perioadă ca fiind asemănător cu cel al lui Adam înainte de păcatul lui şi vede renunţarea la plăcerea cărnii animale ca parte din conştienţa morală ridicată ce va fi manifestată la timpul respectiv. Rabinul Kook este empatic în povăţuirea vegetarianismului de a nu fi adoptat ca o normă de conduită umană prioritară sosirii celei de-a doua erei mesaice.^[46]

Conform unor cabalişti, doar unui mistic, care este capabil să simtă şi să eleveze sufletele umane reîncarnate şi „strălucirile divine”, ii se permite să consume carne, deşi mâncarea pulpii unui animal încă poate să cauzeze pagube spiritulae sufletului. Un număr de grupuri şi activişti vegetarieni evrei-ortodocşi promovează asemenea idei şi cred că permisiunea halakhică de a consuma carne este o indulgenţă temporară pentru cei care nu sunt încă gata să accepte dieta vegetariană.^[47]

Având relaţii cu atât Iudaismul cât şi Creştinismul antic, membrii anticului grup religios Essene practicau vegetarianismul strict, împărţind o credinţă similară cu ideea hinduşilor şi a jainiştilor de Ahisma (sau „lipsă de nocivitate”).^[48]

Traducerea celor Zece Porunci a Torahului spune „să nu ucizi”.^[49] Mulţi argumentează că aceasta poate fi luată sub semnificaţie de a nu ucide deloc, nici animale, nici oameni, sau cel puţin „cineva să nu ucidă nenecesar”, în acelaşi mod în care restricţiile apăsătoare asupra sclaviei din Biblie au fost interpretate de teologii moderni ca sugerarea de a nu o face deloc.^[50]

Jainism

Cei care practică jainismul sunt, în general, lacto-vegetarieni. Niciun produs obţinut de la un animal mort nu este permis. Jainiştii consideră vegetarianismul ca dieta ideală în mod similar cu hinduşii, cu accentul pe principiul non-violenţei. Aceasta este condiţia indispensabilă pentru progresul spiritual. Unii indivizi foarte dedicaţi sunt fructariani. Mierea este interzisă, deoarece colectarea acesteia este văzută ca violenţă împotriva albinelor. Unii jainişti nu consumă părţi ale plantelor care cresc în pământ, ca rădăcina, deoarece mici animale pot fi omorâte când plantele sunt smulse.

Budism

În Budismul din Theravada, Buddha însuşi mânca carne şi nu le-o interzicea adepţilor lui. Theravazii făceau distincţia clară între perceperea directă a vieţii şi mâncatul cărnii animalului, ce a fost deja omorât. Astfel, ei considerau că fiind măcelar sau vânător nu este etic, şi nu o promovau prin cumpărarea cărnii, dar călugării nu puteau să o refuze dacă li se oferea. Dar pentru oamenii de rând nu exista interzicere. Majoritatea budiştilor din Asia consumă carne.

În Budismul Mahayana, sunt câteva texte sanscrite unde Buddha îşi sfătuieşte adepţii să evite produsele din carne. Budismul Mahayana încurajează călugării să fie strict vegetarieni şi este recomandat pentru oamenii de rând, dar nu se impune.

Islam

Islamul permite consumarea cărnii dacă aceasta e „halal” (termen arăbesc pentru permis); totuşi, optarea pentru vegetarianism este valabilă. Aceasta este o decizie personală, suportată de o filozofie religioasă generală ce impune bunătatea faţă de animale. Vegetarianismul a fost practicat de câţiva musulmani cu influenţă, printre care teologul indian şi poet Râbi‘ah al-‘Adawîyah of Basrah, care a murit în anul 801 şi de maestrul Bawa Muhaiyaddeen din Sri Lanka. Musulmanii au de asemenea libertatea alegerii în cazuri medicale, sau dacă pur şi simplu nu le place carnea. Dar alegerea de a mânca vegetarian poate fi controversată. Conform lui Hâfiz Nazr Ahmad, deşi numărul de vegetarieni musulmani creşte, aderenţii individuali tind să o ţină un secret. În ianuarie 1996, Uniunea Vegetariană Internaţională a fondat Societatea Vegetariană Musulmană. Au menţionat din Coran: „Nu este un animal pe pământ, nici pasăre ce zboară pe propriile aripi — dar ei sunt o comunitate ca tine” (Coranul, 6:38).

Mulţi musulmani care mănâncă de obicei carne vor selecta opţiunile vegetariene când vor mânca în restaurante non-halal. În acest mod vor fi cerţi în observarea restricţiilor dietetice.

Sikhism

Adepţii Sikhismului sunt divizaţi după opinia lor în legătură cu statusul religiei lor faţă de consumarea cărnii. Deşi mulţi sikhi consumă carne, majoritatea sikhilor iniţiaţi se abţin de la mâncarea acesteia sau a ouălelor. Guru Nanak a spus că orice consumare de mâncare implică o drenare a resursleor Pământului şi astfel, a vieţii. Al zecelea guru, Guru Gobind Singh, a interzis sikhiştilor să mănânce halal sau Kutha (orice fel the carne măcelărită ritualic), deoarece credinţa Sikh spune că sacrificarea unui animal în numele lui Dumnezeu este doar ritualic (şi trebuie evitat).

Neopăgânism

Mulţi care practică o credinţă care cade sub definiţia Neopăgână sunt de asemenea vegetarieni. De când neopăgânismul accentuează sanctitatea Pământului şi Naturii, o dietă vegetariană este adoptată din grijile faţă de mediul înconjurător şi/sau bunăstarea animalelor.

Cultură

Oamenii pot alege să fie vegetarieni datorită creşterii într-un mediu de natură vegetariană, sau a unui partener, membru al familiei sau prieten vegetarian. O societate predominant şi prin tradiţie vegetariană de asemenea promovează continuarea unei astfel de tradiţii.

Vegetarianismul pe timp limitat pare să fie atrăgător pentru tinerii din societăţile vestice. Într-un experiment din 2007, elaborat de Universitatea Michigan Medical School, cu intenţia de a studia cum se răspândesc memele, a dus la o încercare inclusă de a încuraja vegetarianismul pe timp limitat. Mema însăşi a adus la viaţă conceptul de „Miercurea Vegetariană”. ^[51] Aceasta sugerează că aceia care optează pentru vegetarianismul pe timp limitat ar consuma hrana normală zilnic, cu excepţia fiecărui miercuri al săptămânii, unde trebuie să menţină o dietă vegetariană.

Mediul înconjurător

Vegetarianismul ambiant se bazează pe credinţa că producţia de carne şi de alte produse animale, în special prin ferme industriale, nu asigură un echilibru între sistemele socio-economice şi elementele capitalului natural, sau, în alt caz, poate fi dăunătoare. Cercetările recente susţin cu fermitate aceste griji: conform unei iniţinative din 2006 a Naţiunilor Unite, industria şeptelului este unul dintre cei mai mari contribuitori a degradării ambiante globale, iar metodele moderne de creştere a animalelor pentru mâncare contribuie la „o scală largă” la poluarea aerului şi a apei, degradarea terenurilor, schimbarea climatului şi pierderea biodiversităţii. Iniţiativa a concluzionat că „sectorul şeptelulului iese la suprafaţă ca unul din top trei cei mai semnificativi contribuitori la cele mai serioase probleme a mediului înconjurător, la fiecare scală, de la local, la global”.^[52]

În plus, s-a arătat despre agricultura animalieră că ar fi una dintre cele mai mari surse de gaze cu efect de seră - responsabilă pentru 18% din emisiile globale, măsurate în echivalente de CO₂. Prin comparaţie, toate emisiile mijloacelor de transport adunate (printre care maşini, camioane, autobuze, trenuri, vapoare sau avioane) emit 13,5% din CO₂-ulprezent în atmosferă. Fermele de animale produc 65% din oxidul nitros produs de om şi 37% din tot metanul emis de om.^[53] Habitatul pentru sălbăticiuni aprovizionat de fermele monoculturale industriale este foarte sărac, iar agricultura industrială modernă este considerată a fi o ameninţare pentru biodiversitate, comparat cu practici agriculturale precum agricultură organică, permacultură, agronomie şi altele. Animalele hrănite cu grâne şi cele ce se bazează pe păscut au nevoie de mai multă apă decât lanurile de grâne.^[54] Conform Departamentului de Agricultură a Statelor Unite ale Americii, lanurile crescute şi necesare pentru a hrăni animalele din fermă au nevoie de aproximativ jumătate din resursele de apă din S.U.A. şi 80% din terenurile sale agriculturale. Pe deasupra, aceste animale consumă 90% din lanurile de soia, 80% din lanurile de porumb şi un total de 70% din grânele sale.^[55]

Ţinând cont de producţia hrană-animal, de la hrănire până la consum, ineficienţele producţiei de carne, lapte şi ouă variază de la 4:1 până 54:1, raţie de energie intrare - proteine ieşire. Acest fapt, în primul rând, datorită faptului că hrana trebuie mai întâi crescută pentru a putea hrăni vitele, iar în al doilea rând vertebratele cu sânde cald au nevoie să ardă multe calorii doar pentru a rămâne cald (spre deosebire de plante sau insecte).^[56] Un index ce poate fi folosit, este pentru a calcula eficienţa conversiunii mâncării ingerate în substanţe corporale, ce indică, de exemplu, că doar 10% este convertit în substanţe corporale de către vite, spre deosebire de 19%-31% de viermii de mătase şi 44% de gândaci.^[56] Profesorul de ecologie David Pimentel a afirmat: „dacă toate grânele folosite în prezent pentru a hrăni şeptelul din Statele Unite ar fi date consumului direct pentru oameni, numărul de persoane ce ar putea fi hrănite ar ajunge la 800 de milioane”.^[57] Pentru a produce alimente animale pare să fie, conform acestor studii, tipic mai puţin eficient decât recoltarea grânelor, legumelor, seminţelor sau fructelor. Totuşi, acest fapt nu se aplică animalelor ce pasc, în loc de a fi hrănite, în special cele care pasc pe terenuri ce nu pot fi folosite pentru alte scopuri. Acestea nu s-ar aplica nici cultivaţiei insectelor pentru hrană (numită entomofagie), ceea ce ar fi mai uşor de susţinut ecologic decât mâncatul vitelor ce vin de pe ferme industriale.^[56] Carnea produsă în laborator (numită carne în vitro) poate fi de asemenea mai ecologică decât cea produsă în mod normal.^[58]

Conform teoriei dinamica troficii, este nevoie de zece ori mai multe recolte pentru a hrăni animalele ce sunt înmulţite pentru producţia cărnii decât ar fi necesar pentru a hrăni acelaşi număr de oameni vegetarieni. Curent, 70% din tot grâul, porumbul şi alte cereale recoltate sunt date animalelor din ferme.^[59] Acest fapt a condus la mulţi proponenţi să creadă că este iresponsabil ecologic să consumi carne.^[60] Creşterea a unui număr relativ mic de animale rumegătoare este deseori benefic, precum a fost şi observat de Universitatea Food Climate Research Network at Surrey University, ce afirmă: „Puţină producţie de şeptel este un lucru bun pentru mediu”.^[61] În 2008, Rajendra Pachauri, preşesinte a Grupului interguvernamental de experţi în evoluţia climei, a afirmat:

Psihologic

Unii vegetariene aleg să practice acest stil de viaţă deoarece găsesc carnea şi produsele din carne din punct de vedere estetic neapetizant. „The Whole Earth Vegetarian Catalogue” a elaborat teza 49 de motive pentru a fi vegetarian, printre care şi acela cum că „părţi ale animalelor în descompunere, fie în congelator, fie servite la restaurant, nu pot fi niciodată satisfăcătoare estetic simţurilor precum alimentele din surse vegetale. Doar obişnuinţa poate permite unei persoane să nu perceapă acest lucru: o schimbare în dietă o face evidentă”.

Metafora făcută de Douglas Dunn este aceea dacă îi dai unui copil un măr şi un pui viu, copilul, instictiv, s-ar juca cu puiul şi ar mânca mărul, pe când dacă unei pisici i s-ar da aceleaşi alternative, alegera ar fi una opusă celei copilului.^[63] Deşi poate fi considerată o comparaţie eşuată, din moment ce pisicile sunt carnivore, s-a făcut referire l-a faptul că la omnivore asemenea omului - precum cimpanzeii -, la puii lor s-ar putea să nu existe instinctul de omor pentru pradă, cum ar fi acela pentru galago din Senegal, când i se prezintă unul împreună cu un fruct, deşi aceştia sunt vânaţi de către cimpanzei.^[64] Şi această comparaţie poate suferi datorită unui sofism logic, „a apela la natură”. Într-o afirmaţie similară, Scott Adams - tot un vegetarian - a spus: „Pe când o vacă vie îl face pe leu să saliveze, omului nu-i vine decât să zică «muu» şi să vadă dacă vaca răspunde”.^[65]

În terapia unor tulburări mintale şi/sau intoleranţe alimentare, dietele vegetariene sunt considerate un element necesar.^[37]

Economic

Un vegetarian economic este un individ care practică dieta vegetariană din punctul de vedere filozofic ce cuprinde fapte precum sănătatea publică şi foamentea mondială, convingerea că mâncarea cărnii este nejustficat economic, fiind parte doar dintr-o strategie de trăire simplă sau doar din necesitate. Conform Institutului World Watch reduceri masive în consmarea cărnii în naţiunile industriale va uşura povara instituţiilor de sănătate în timp ce va îmbunătăţi sănătatea publică. Printre vegetarienii economici se numără şi persoanele din lumea a treia, care urmează o dietă vegetariană doar din cauza preţului crescut al cărnii.

Condiţii de muncă

Unele grupuri promovează vegetarianismul ca un mod de a compensa tratamentul şi condiţiile de muncă umile a muncitorilor din industriile de carne. Aceste grupuri citează studii arătând pagubele psihologice cauzate de lucrul în industrii de carne, în special în fabrici şi medii industrializate, şi aduc argumente că industria de carne violează drepturile mucitorilor, prin punerea acestora să execute sarcini dificile şi epuizante fără consiliere, antrenament sau informare adecvată.^[66]^[67] Totuşi, condiţiile de muncă a muncitorilor în agricultură, în special a celor non-permanenţi, rămân sărace şi cu mult dedesubt celor din alte sectoare economice.^[68] Accidente, incluzând intoxicarea cu pesticide, printre fermieri şi muncitori de câmp contribuie la creşterea riscurilor de sănătate, precum mortalitate. De fapt, conform International Labour Organization, agricultura se numără printre primele trei cele mai periculoase slujbe din lume.^[69]

Demografică

Un studiu observaţional din Jurnalul Britanic de Medicină, deşi făcut între subiecţi cu un IQ mediu şi cu diferenţe mici între ei, a aflat că IQ-ul crescut în copilărie este asociat cu vegetarianismul mai târziu în viaţă. Conform acestui studiu „Un IQ mai mare la vârsta de 10 ani a fost asociat cu probabilitatea mare de a fi vegetarian la 30 de ani [...] IQ-ul a rămas prevăzător semnificativ statistic de a fi vegetarian ca adult după ajustarea pentru clasa socială (atât în copilărie cât şi la maturitate), calificări academice sau vocaţionale şi sex”. Dar asemenea corelaţii pot fi explicate de legătura între IQ-ul ridicat şi tendinţa spre non-conformism, precum şi conştientizarea mai mare faţă de sănătate.

Statistici pe sexe

Un studiu din 1992 condus de organizaţia cercetărilor Yankelovich susţine: „din cele 12,4 milioane de persoane care se numesc vegetarieni, 68% sunt de gen feminin şi doar 32% masculin.” Unele studii arată că la femeile vegetariene este mai probabil să aibă copii de gen feminin. Printr-un sondaj de 6,000 de femei gravide în 1998 au descoperit că, în timp ce în Mare Britanie media este de 106 băieţi născuţi la fiecare 100 fete, pentru mamele vegetariene raportul este de doar 85 băieţi la 100 fete. Dar această cercetare a fost mai târziu anulată. Sunt speculaţii că dietele bogate în soia, datorită conţinutului de isoflavon, pot avea efect efeminizant pentru oameni, din cauza fitoestrogenului. Cei care au propus această teorie susţin că dietele bogate în isoflavon devansează pubertatea la fete şi amână pubertatea la băieţi.

Informaţii specifice pe ţară

Vegetarianismul este văzut în diferite moduri prin lume. În unele zone există chiar suport legal şi cultural, dar în altele dieta este prost înţeleasă şi dezaprobată. În multe ţări etichetarea mâncării se practică pentru a face mai uşor pentru vegetarieni să identifice alimentele compatibile cu dieta lor. În India, nu numai că se etichetează, dar multe restaurante sunt comerciate ca fiind fie „Vegetariene” sau „Non-vegetariene”. Oamenii vegetarieni din India sunt de obicei lacto-vegetarieni şi astfel, majoritatea restaurantelor vegetariene vând produse lactate, dar nu şi ouă. Prin comparaţie, restaurantele vegetariene din Occident vând şi ouă.

Note

^ en „The Vegetarian Society - Definitions Information Sheet”. http://www.vegsoc.org/info/definitions.html. Accesat la 2008-09-03.
^ en „Vegetarian”. http://www.askoxford.com/concise_oed/vegetarian?. Accesat la 2008-06-15.
^ ^a ^b en American Vegan. „Ce este vegan?”. http://www.americanvegan.org/vegan.htm. Accesat la 2008.
^ en „Planificarea mesei vegetariene”. http://www.uwhealth.org/servlet/Satellite?cid=1125410052737&pagename=B_EXTRANET_HEALTH_INFORMATION%2FFlexMember%2FShow_Public_HFFY&c=FlexGroup. Accesat la 2008-09-01.
^ en „Vegetarienii nu consuma peste!”. http://www.vegsoc.org/fish/. Accesat la 12.12.2008.
^ en „Diete Vegetariene”. http://www.eatright.org/cps/rde/xchg/ada/hs.xsl/advocacy_933_ENU_HTML.htm. Accesat la 2007-12-29.
^ ^a ^b ^c en „"Mortality in vegetarians and nonvegetarians", Vol. 70, No. 3, 516S-524S,”. http://www.ajcn.org/cgi/content/full/70/3/516S.
^ ^a ^b ^c en „"Mortality in British vegetarians", Vol. 78, No. 3, 533S-538S”. http://www.ajcn.org/cgi/content/full/78/3/533S.
^ ^a ^b en „Meat can raise your lung cancer risk, too”. http://www.msnbc.msn.com/id/22199057/. Accesat la 2007-12-29.
^ en „International Vegetarian Union (IVU)”. http://www.ivu.org/faq/definitions.html. Accesat la 10.12.2008.
^ en „Vegetarian Society, News 2000 Societatea Veg.”. http://www.vegsoc.org/news/2000/canapes.html Vegetarian Society, News 2000.
^ en Oxford English Dictionary vol. 19, a doua ediţie (1989), pg. 476; Webster’s Third New International Dictionary p. 2537; The Oxford Dictionary of English Etymology, Oxford 1966, p. 972; The Barnhart Dictionary of Etymology (1988), p. 1196; Colin Spencer, The Heretic's Feast. A History of Vegetarianism, Londra 1993, p. 252.
^ en The Heretic’s Feast. A History of Vegetarianism, London: Fourth Estate 1993, p. 69–84. ISBN 1-85702-078-2.
^ en The Heretic’s Feast. A History of Vegetarianism, London: Fourth Estate 1993,p. 33–68. ISBN 1-85702-078-2.
^ en The Treatment of Animals, in: Journal of the History of Ideas 36 (1975) p. 196–201.
^ en Der Fleischverzicht im Christentum, in: Saeculum 50/II (1999) p. 202..
^ en The Heretic’s Feast. A History of Vegetarianism, London: Fourth Estate 1993, p. 180–200.. ISBN 1-85702-078-2.
^ en The Heretic’s Feast. A History of Vegetarianism, London: Fourth Estate 1993, p. 252–253, 261–262.. ISBN 1-85702-078-2.
^ en „Veg. indieni”. http://www.fas.usda.gov/htp/highlights/2001/india.pdf. Accesat la 05.2008.
^ en „Cati vegetatieni sunt? -SUA”. http://www.vrg.org/journal/vj97sep/979poll.htm. Accesat la 05.2008.
^ en „Vegetarianismul reduce E. coli infectii”. http://blogs.usatoday.com/oped/2006/09/veggie_diet_red.html. Accesat la 2007-04-28.
^ en „Source of Deadly E. Coli Is Found”. http://www.nytimes.com/2006/10/13/us/13spinach.html. Accesat la 2006-10-13.
^ en „The Vegetable-Industrial Complex”. http://www.nytimes.com/2006/10/15/magazine/15wwln_lede.html. Accesat la 2006-10-17.
^ en „Forage Feeding to Reduce Preharvest Escherichia Coli Populations in Cattle, a Review”. http://jds.fass.org/cgi/content/abstract/86/3/852. Accesat la 2008.
^ en „Leafy Green Sewage”. http://www.nytimes.com/2006/09/21/opinion/21planck.html. Accesat la 2006-09-21.
^ en „The Vegetable-Industrial Complex”. http://www.nytimes.com/2006/10/15/magazine/15wwln_lede.html. Accesat la 2006-10-17.
^ en „E. Coli Outbreak”. http://www.kpvi.com/index.cfm?page=nbcstories.cfm&ID=3034. Accesat la 2006-12-13.
^ en „FDA targets lettuce industry with E. coli guidance”. http://www.foodnavigator-usa.com/news/ng.asp?n=63793-fda-lettuce-e-coli. Accesat la 2008.
^ en „Dole Lettuce Recalled in U.S., Canada By Lisa Leff”. http://ap.google.com/article/ALeqM5ijrQVRjYGHS3Jwc71VEnaViGXmdw. Accesat la 12.2008.
^ en „E. coli: Dangers of eating raw or undercooked foods”. http://health.msn.com/dietfitness/articlepage.aspx?cp-documentid=100136394&wa=wsignin1.0. Accesat la 12.2008.
^ en „consumerfreedom.com Protecţia consumatorului”. http://www.consumerfreedom.com/news_detail.cfm/headline/2913 consumerfreedom.com. Accesat la 12.2008.
^ en „"Variant Creutzfeldt-Jakob disease" , Fact sheet N°180”. http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs180/en/. Accesat la 12.2008.
^ en Graham Farrell and John E. Orchard, Peter Golob (2002). Crop Post-Harvest: Science and Technology: Principles and Practice: v. 1. Blackwell Science Ltd. pp. 29. ISBN 978-0632057238.
^ en „Chimicale artificiale pentru coacerea fructelor”. http://www.ndtv.com/convergence/ndtv/story.aspx?id=NEWEN20070013183. Accesat la 2008-06-23.
^ en „The Hindu Business Line : Something is rotten in fruit trade”. http://www.thehindubusinessline.com/2005/05/16/stories/2005051600881500.htm. Accesat la 2008-06-23.
^ en „CDC: U.S. Food Safety Hasn't Improved”. http://www.cbsnews.com/stories/2008/04/10/health/webmd/main4007944.shtml.
^ ^a ^b en Current medical Diagnosis & Treatment. ISBN 0-07-137688-7.
^ ro Biblia, Geneza 1:29–30
^ ro Biblia, Geneza 9:3
^ en „Secţiune din Torah”. http://www.jewishveg.com/torah.html. Accesat la 12.2008.
^ ro Biblia, Isaia 11:7–9
^ ro Biblia, Vechiul Testament, Daniel 1:8–16
^ en „Caring for Creation - A Statement on the Environment”. http://www.adventist.org/beliefs/statements/main_stat5.html. Accesat la 12.2008.
^ en Ellen G. White Volume 2: The Progressive Years 1862–1876, Review & Herald Publishing, 1986.
^ en „Loma Linda University Adventist Health Study: Mortality”. http://www.llu.edu/llu/health/mortality.html. Accesat la 12.2008.
^ ^a ^b en „Contemporary Halakhic Problems”. http://www.innernet.org.il/article.php?aid=107.html. Accesat la 12.12.2008.
^ en „Iudaismul şi Vegtarianismul”. http://www.jewishveg.com/torah.html. Accesat la 12.2008.
^ en „Essenii: „Nu ne vor răni sau distruge””. http://www.all-creatures.org/murti/tsnhod-03.html. Accesat la 121.11.2008.
^ en „Iudaism şi Vegetarianism: Să nu ucizi”. http://www.jewishveg.com/schwartz/killormurder.html. Accesat la 13.11.2008.
^ en „Filozofie evreiască asupra vegetarianismului”. http://www.europeanvegetarian.org/evu/english/news/news974/jewish.html. Accesat la 12.2008.
^ en „Miercurea Vegetariana”. http://vegetarian-wednesday.blogspot.com. Accesat la 15.12.2008.
^ en „Umbra şeptelului - probleme a mediului şi opţiuni”. http://www.virtualcentre.org/en/library/key_pub/longshad/A0701E00.htm. Accesat la 12.2008.
^ en „Fermele mai periculoase ca masinile”. http://www.terradaily.com/reports/Farm_Animals_More_Damaging_To_Climate_Than_Cars_999.html. Accesat la 24.12.2008.
^ en „Lumea infometata trebuie sa manance mai putină carne”. http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/3559542.stm.
^ en „Atribuiri majore a lanurilor din SUA, 1997 Statistic Buletin”. http://www.ers.usda.gov/publications/sb973/sb973.pdf.
^ ^a ^b ^c en „Eating Bugs”. http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,1810336,00.html. Accesat la 2008-11-14.
^ en „Septel, hrana, om, Aug. 7, 1997”. http://www.news.cornell.edu/releases/Aug97/livestock.hrs.html. Accesat la 12.2008.
^ en „Comment: Lab-grown meat could ease food shortage”. http://www.newscientist.com/article/mg19926635.600-comment-growing-m. Accesat la 2008-11-17.
^ en „Vom mai mânca carne?”. http://www.time.com/time/reports/v21/health/meat_mag.html. Accesat la 12.2008.
^ en „Mâncare-Eco: mâncând de parcă Pământul contează (contează!)”. http://www.brook.com/veg/. Accesat la 11.12.2008.
^ en „De ce mancatul a mai putina carne poate reduce incalzirea globala”. http://www.guardian.co.uk/environment/2007/nov/11/food.climatechange. Accesat la 12.2008.
^ en „Evita carnea!, spune presedintele climatului de la ONU”. http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/7600005.stm. Accesat la 22.12.2008.
^ en „1999 "Eating Without Killing: Vegetarian Health without animal cruelty"”. http://www.wordwiz72.com/veg.html. Accesat la 12.2008.
^ en „News Service”. http://www.iastate.edu/~nscentral/news/2007/feb/chimpstools.shtml. Accesat la 12.2008.
^ en „Favorite Scott Adams Quotes”. http://nickelkid.net/quotes/dilbert.html. Accesat la 2008-06-23.
^ en „Sănătatea mucitorilor şi siguranţa în industria cărnii”. http://www.hrw.org/reports/2005/usa0105/4.htm. Accesat la 2008.
^ en „Siguranţa alimentelor, casa de măcel şi drepturi”. http://www.ncrlc.com/academic-SR-webpages/food_safety.html. Accesat la 12.2008.
^ en „Condiţii de muncă în agricultură”. http://www.ilo.org/public/english/dialogue/sector/sectors/agri/wkingcond.htm. Accesat la 12.2008.
^ en World Development Report 2008: Agriculture for Development, pg. 207, publicat de World Bank Publications, ISBN 0-8213-6807-9

Questions for article: vegetarianer i sverige, fruitarianism cons, health-vegetarianism, namdhari gurdwara in toronto, vegetarismo e jesus, vegetarianer i sverige

Vegetarianism

Cuprins